Activitati conexe
  Arheologie subacvatica
Flora si fauna marina
  Rechinii din Marea Neagra
  Ce facem daca gasim un delfin esuat
Intrebari Frecvente
  Ce pot sa vad in Marea Neagra
Organizare scufundari
  Scufundari din barca sau de la mal
  Scufundari simulate in camera hiperbara
  Avertisment privind scufundarile la adancime!

Arheologie subacvatica (Scafandru arheolog)

Arheologia subacvatica are ca obiect gasirea, recuperarea si studierea diverselor relicve istorice aflate sub apa, in prezent fiind o disciplina complexa si avand o activitate reglementata pe plan international.
Cercetarea arheologica subacvatica se face prin metode specifice de investigatie, studiu si interpretare, presupunand: localizare si identificare, aducere la suprafata, conservare si studiul relicvelor.

Arheologia subacvatica s-a dezvoltat in special in ultimele cinci decenii ale secolului XX, dupa inventarea in anul 1943 de catre ofiterul de marina Jacques-Yves Cousteau impreuna cu inginerul Emile Gagnan, a aparatului autonom de scufundare. Prima excavatie arheologica submarina a fost realizata in 1952, langa Marsilia, sub coordonarea comandantului Jacques-Yves Cousteau si a profesorului Fernand Benoit.

Arheologia subacvatica a luat fiinta ca disciplina de sine statatoare la inceputul anilor 1960, ca urmare a numeroaselor descoperiri de vestigii scufundate: amfore, epave antice, coloane de marmura, tunuri s.a.m.d. Pe langa studiul epavelor antice si a incarcaturii lor, domeniul de cercetare al arheologiei submarine a fost extins asupra oraselor, constructiilor si asezarilor scufundate ca urmare a unor catastrofe geologice sau eroziunii tarmurilor.

Localizarea si identificarea obiectelor cu importanta arheologica nu este intotdeauna o intamplare, ci rezultatul unor cautari documentate efectuate cu insistenta si cu pricepere. De aceea, cautarea si identificarea diverselor obiecte arheologice aflate sub apa, presupune cunostinte temeinice de istorie, geografie, hidrologie, meteorologie, marinarie etc., precum si o documentare solida efectuata in paralel cu cercetarea subacvatica.

Aceasta se realizeaza cu ajutorul de mijloace tehnice specializate cum ar fi detectoare de metale, magnetometre, sonare, fotografiere subacvatica, filmare subacvatica, televiziune subacvatica, ROV-uri, localizare gps, precum si prin metode de cautare sub apa, urmate de cartografierea zonei respective, caroiere, masurare, desenare, fotografiere si colectare ale artefactelor arheologice. Locatia sau zona odata stabilita, este marcata cu ajutorul unor balize sau geamanduri.

Aducerea la suprafata a relicvelor descoperite, este o operatie de ridicare (ranfluare) ce presupune in prealabil degajarea si eliberarea acestora din nisip sau mal de pe fundul marii cu ajutorul unor unelte specializate cum ar fi draga absorbanta (airlift). Ridicarea la suprafata a obiectelor arheologice se face folosind baloane de ranfluare sau vinciuri si macarale situate pe nava suport.

Portul antic Callatis

In vara anului 1967, cercetarea arheologica subacvatica in Romania a capatat un caracter organizat odata cu investigatiile intreprinse in presupusa zona a anticului port Callatis (Mangalia de astazi) de grupul de scafandri-arheologi condus de capitanul-locotenent de marina Constantin Scarlat.

S-au descoperit cu acest prilej, la adancimea de aproximativ 20 de metri, ancore ce dateaza din perioada secolelor III-I I.Hr apartinand unei nave elenistice de mare tonaj, cu o capacitate de peste 3.000 de amfore. Tot la Callatis, alaturi de un numar mare de amfore grecesti, unele stampilate, produse la Rhodos, Thasos, Lesbos etc., alaturi de tigle grecesti sau romane, pietre de rasnite si cateva obiecte si vase din evul mediu, s-a descoperit epava unei corabii din secolul IV-III I.Hr. construita in intregime din lemn. De la bordul ei s-au scos 12 amfore intact mentinute iar, in sectorul de coasta dintre Mangalia si satul 2 Mai, la circa 700-800 m de tarm, s-a descoperit traseul unui dig de piatra, numit Zidul Genovez.

In aceeasi zona este descoperita de asemenea prezenta sub apele marii a unei adevarate cetati subacvatice cu edificii, strazi si forturi.

Desi cercetarile arheologice submarine de la Callatis au scos la iveala o mare cantitate de obiecte, totusi acestea reprezinta numai o mica parte din cele existente sub apa.

Portul antic Tomis

La Tomis (Constanta), in perioada 1968-1969, cercetarile arheologice subacvatice romanesti au pus in lumina existenta unui mare depozit submarin de resturi monumentale (fragmente arhitectonice de marmura, sarcofage romane, etc.) sub forma unei platforme continentale (litorala) de 2 Mm (3.700 m), ocupand o suprafata de aproximativ 10.000 m2.

In cercetarile subacvatice s-a remarcat prezenta unor cheuri portuare antice cu dane de acostare alcatuite din blocuri din calcar. Intre cheuri si tarmul actual emers se gasesc ruine ale unor constructii din piatra, slefuite si daramate de valuri, iar printre aceste ruine se afla multe fragmente de ceramica.

Dupa structura ceramicii, a fost posibila identificarea tipurilor grecesti, romano-bizantine precum si a ceramicii autohtone de culoare neagra paroasa. Amfora de Thasos din secolul IV I.Hr. descoperita in partea de sud-vest a capului submarin reprezinta o noua dovada pentru vechimea Tomisului, care este mai mare decat secolul III I.Hr.

Rezultat al muncii scafandrilor-arheologi, in anul 1973 s-a deschis pentru public la Muzeul Marinei din Constanta, prima sectie de cercetari subacvatice din tara noastra la baza careia s-a aflat exploatarea zonelor subacvatice din Marea Neagra.

Constantin Scarlat (n. 21 mai 1935, localitatea Costisa, judetul Neamt - d. 23 martie 2006, Constanta), a fost un cercetator subacvatic, capitan-comandor in Marina Militara Romana.

In copilarie primul bazin i-a fost „bulboana”, unde se scalda zilnic, toata vara. Paraurile, iazurile, lacurile, garla, raurile, toate l-au dus in aval spre mare. La 10 ani a trecut Bistrita inot si pe deasupra si pe sub apa. Apele repezi si tumultoase ale Bistritei, Moldovei, Siretului l-au fascinat si atras ca un magnet.
A frecventat cursurile la liceele „Petru Rares” din Piatra Neamt si „Roman Voda” din Roman.
Dupa data de 6 Iulie 1953 cand a devenit student al Institutului de Marina din Constanta, zona de inot sub apa era cea de langa lacul Siutghiol, numita de pescari „Șilicuri” pentru multele insule submarine. Lacul era traversat inot de la „Cismea” pana la vechea „Casa vapor”, fost centru de pregatire marinareasca din Mamaia si apoi in mare spre sud.

In perioada practicii marinaresti efectuata la bordul navei scoala „Mircea”, prin diverse siretlicuri zilnic era sub apa pana cand comandantul navelor scoala Milu Nicolae a fost nevoit sa-l pedepseasca disciplinar. Mai tarziu, cand se afla la bordul distrugatorului „Maria” s-a oferit sa incerce apa, temperatura ei. Dupa saritura, a inotat pe sub ea (nava avea un pescaj de 3,5 metri) si a urcat pe scara de pisica in bordul opus. In acest timp, colegii si profesorul Țicaloiu, au dat alarma pentru ca nu mai aparea. Ei nu aveau cum sa stie ca, din copilarie era antrenat sa stea sub apa trei minute fara doua secunde, un adevarat record, deoarece un om normal nu poate ramane sub apa decat 15-20 de secunde.

In anul 1957 la terminarea scolii navale a avut de optat pentru un post la fluviu, mare sau uscat. De trei ori a ales marea, iar repartitia a fost pe monitorul „Alexandru Lahovary”, apoi pe „Mihail Kogaliniceanu”. Ajunsese cunoscut la bordul navelor „Marasesti”, „Marasti”, monitorul Lahovary prin pasiunea lui de a bantui apele, in strafundul lor, indeosebi in ragazul orelor libere. In scurtul timp cat si-a desfasurat activitatea ca ofiter de marina la uscat a simtit dorul de „inaltimi ale adancurilor”, de peisajul mirific si inaltator ce se dezvaluie privirii cand patrunzi in „lumea tacerii”.

Marina Militara al carei ofiter a fost, i-a inlesnit migaloasa dar placuta corvoada in slujba istoriei si arheologiei subacvatice. Dupa ce absolva cursul si examenul de comandant de nava in 1965 si altul de hidrometeorologie in 1971, se dedica total cercetarilor acvatice.

Pasionat cercetator al adancurilor, Constantin Scarlat a adus o importanta contributie la explorarea interdisciplinara a platformei continentale a Marii Negre, de numele sau fiind legate importante descoperiri.

A initiat la noi scufundarea autonoma cu aparat autonom de respirat sub apa, a pus bazele primei unitati de scafandri din Marina Militara in anul 1967 si a unui sector de cercetare a acestui domeniu in 1969. A intocmit prima harta a reliefului submarin si a resurselor platoului continental al Marii Negre. Intre anii 1977-1979 a fost ofiter secund pe nava de cercetari si interventie cu scafandri de mare adancime „Emil Racovita”, iar dupa 1980 a lucrat ca specialist scafandru la bordul navelor romanesti de pescuit oceanic din Oceanul Atlantic.

La Muzeul Marinei are merite incontestabile privind amenajarea unui sector de cercetari subacvatice. Aici, a reconstituit, cu certe dovezi de istorie antica, tarmul nevazut al Marii Negre. Tomis, Callatis, Histria, sunt cateva din vestigiile mediului submarin. Credinta lui Nicolae Iorga ca trecutul este parte integranta din prezent i-a devenit o deviza in viata, intelegand ca nu poti trece prin lume fara sa-ti apropii trecutul, ca nu poti trai in prezent fara sa cunosti ceea ce a fost.

A recuperat mii de obiecte de sub apa intr-o munca de pionierat, unde a dovedit nu numai competenta tehnica, dar si perseverenta conditionate de o buna pregatire fizica. A fost arheolog, geolog, biolog. A studiat in lung si in lat fundul de mare, trasandu-i relieful, intr-o altfel de configuratie decat cea pamanteana. Investigatiile i-au relevat caile navigabile de acces in Dobrogea antica, l-au ajutat sa refaca drumul apeductelor de la Callatis, dupa cum, determinarile topografice s-au constituit in consideratii asupra scufundarii navelor otomane in 1877, pe bratul Macin.

Ca lector al „Institutului de Marina Mircea cel Batran” din Constanta a instruit si pregatit numerose generatii de scafandri, a initiat in acest domeniu un mare numar de copii. Bogata sa activitate pedagogica si stiintifica s-a materializat intr-un numar mare de studii si articole, in numeroase carti.

Carti publicate

• Geografia submarina (1970)
• Portul antic submers Callatis (1973)
• Cai navigabile antice in Dobrogea (1976)
• Epavele quirasatelor de pe Dunare (1977)
• Țarmul nevazut la Marii Negre (1982)
• Acvanautii - temerarii adancurilor (1984)
• Itinerare subacvatice de la Istru la Pontul Euxin 1988
• Calatorie in adancuri (1989)

Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta a fost infiintat in anul 1878 prin grija primului prefect al administratiei romanesti in Dobrogea: Remus Opreanu si a inspectorului scolar Ion Banescu. Este unul dintre cele mai bogate muzee din tara. In acesta, sunt expuse piese neolitice din culturile Hamangia si Gumelnita, unelte agricole din perioada sclavagista, sarcofage datate ca apartinand secolelor I - III, amfore greco-romane, statuete reprezentand zeitati grecesti si opere de arta. Șarpele Glykon lucrat in marmura alba si colectia de monede gravate cu regii sciti sunt cele mai renumite.

Cladirea muzeului a fost construita in 1879 si refacuta de Vasile Parvan in 1911, fiind in prezent monument istoric, cu cod LMI CT-II-m-A-02831.

Sursa: Wikipedia, www



725