Fauna din Marea Neagra s-a format pe parcursul evolutiei bazinului, incepand cu Marea Sarmatica si pana in prezent. Acesta este motivul pentru care in fauna actuala se regasesc relicte sarmatice, specii mediteraneene, specii atlantice, specii indo-pacifice si specii dulcicole.
Dintr-un total de 1650 de specii de vertebrate si nevertebrate, 1320 specii au origine mediteraneana, 305 specii sunt dulcicole si numai 125 de specii sunt relicte.
In bazinul sarmatic care se intindea din bazinul Vienei, bazinul Panonic, bazinul Getic, bazinul Euxinic, peste actuala campie a Marii Negre pana in bazinele Caspic si Aral, a existat o fauna de ape salmastre conservata bine in Marea Caspica, unde a fost ferita de alte influente marine. Aceasta fauna este inca prezenta in Marea Neagra sub forma relictelor sarmatice. Dintre nevertebrate, in aceasta categorie se incadreaza specii de la gasteropode, polichete, izopode, amfipode, miside. Dintre vertebrate se incadreaza in categoria relicte majoritatea speciilor de sturioni, scrumbii si gobiide.
Fauna cu origine mediteraneana a patruns in Mare Neagra in cel putin trei etape, ultima incepand cu 7200 de ani in urma. In aceasta categorie se incadreaza majoritatea speciilor de nevertebrate si vertebrate care populeaza azi apele Marii Negre.
Fauna dulcicola cuprinde specii care rezista bine la variatiile salinitatii.
Pe carenele navelor si in apele de balast din tancurile petroliere, in ultimii 100 de ani au fost introduse accidental 21 de specii de animale. Din Oceanul Atlantic provin 7 specii: 2 sunt crustacee, 2 sunt meduze, 2 sunt moluste si o specie de ctenofor. Din Oceanul Pacific provin gasteropodul Rapana thomasiana si bivalve Cunearca cornea. Din Marea Nordului provin 4 specii dintre care 2 de crabi. Majoritatea acestor specii invadatoare s-au acomodat bine in apele Marii Negre, concurand speciile locale si generand dezechilibre ecologice.
In scopuri economice, medicale sau acvaristice au fost introduse artificial in Marea Neagra 13 specii de crustacei, 1 specie de bivalve si 9 specii de pesti. In scopuri medicale a fost introdus, din Italia, pestele Gambusia affinis in vederea combaterii tantarilor transmitatori ai malariei, stiindu-se ca gambusia este mare consumator al larvelor de tantari. In scopuri acvaristice a fost introdus, din Japonia, pestele Oryzios latipes.
In Marea Neagra traiesc aproximativ 1.500 de specii de animale, in special nevertebrate, pesti, delfini si chiar cateva foci in apropierea capului Caliacra. Din punct de vedere economic, cele mai importante specii de pesti sunt scrumbiile, palamida, hamsiile, stavrizii si sturionii: morunul, nisetrul si pastruga.
Fauna acvatica a Marii Negre este reprezentata prin midii, stridii, creveti, crabi, bureti, meduze. Dintre mamifere se remarca delfinii, iar dintre pesti, reprezentativi sunt: scrumbiile albastre, calcanul, pisica de mare, vulpea de mare, calutul de mare, stavrizii, guvizii, hamsiile, sturionii (cega, nisetrul morunul, pastruga) si rechinii.
Pestii sunt reprezentati prin 3 specii din clasa Chondrichtyes si 164 de specii din clasa Osteichtyes.
Clasa Chondrichties este reprezentata de rechin, vulpea de mare, si pisica de mare. Rechinul este mai raspandit decat se crede, populand mai ales apele de self si ale bazinului adanc, la adancimi de 20-80 m, apropiindu-se frecvent de tarm.
Cele mai cunoscute, prin valoarea lor economica sunt speciile migratoare anadrome: scrumbia albastra, palamida, stavridul, lufarul, hamsia si chefalul. In larg sunt prezenti tonul si pestele de spada. Guvizii, blenidele si labridele, traiesc in regiunile cu substrat pietros, iar limba de mare, cambula, calcanul, aterina, sturionii, in cele cu substrat nisipos.
Sturionii sunt pesti cu scheletul cartilaginous osos, prezenti in apele costiere ale Marii Negre, de unde patrund pe fluvii in perioada reproducerii. Cele patru specii au valoare economica deosebita, atat pentru carnea gustoasa, cat si pentru icrele negre foarte cautate pe pietele de peste: morunul, pastruga, cega si nisetrul. In prezent, populatiile acestor specii sunt din ce in ce mai reduse cantitativ.
Un peste care apare temporar in apele Marii Negre este anghila, care se reproduce in Marea Sargaselor din Oceanul Atlantic. Larvele si alevinii sunt transportati de Curentul Golfului si Deriva Nord-Atlantica timp de 2-3 ani, ajungand in largul Stramtorii Gibraltar. Anghilele tinere trec prin Stramtoarea Gibraltar, in Marea Mediterana, intrand pe raurile care se varsa in aceasta. O parte ajung, prin Marea Egee si Marea Marmara, in Marea Neagra, unde stationeaza, o perioada, in apele litorale. De aici patrund pe Dunare pana in bazinul superior, inclusiv pe raurile Romaniei, unde raman timp de 10-15 ani, pana la maturitatea sexuala, cand incearca sa reface drumul de intoarcere spre Marea Sargaselor penrtu a depune icrele.
Mamiferele sunt reprezentate prin trei specii de delfini: delfinul comun, afalinul si marsuinul
Delfinii din Marea Neagra sunt protejati, pescuitul acestora fiind interzis.
Desi in Marea Neagra pe coasta romaneasca nu exista specii periculoase pentru om, meduzele sunt un semnal al schimbarilor climatice globale. Cresterea temparturii medii anuale a apei, favorizeaza inmultirea acestora.
Foca mediteraneana populeaza apele litoralurilor stancoase pana la 50 m adancime. Foca mediteraneana era frecventa pe litoralul Anatoliei si Crimeei, aparand sporadic in Bulgaria si Romania. In prezent, populatia din Marea Neagra se afla in declin si este strict protejata.
Vegetatia Marii Negre este formata din asociatii de plante, alge de marimi si culori diferite si iarba de mare singura planta cu flori din apele marine romanesti Pe nisipurile litorale apare vegetatia de litoral, reprezentata, alaturi de graminee si sararita, prin tufisuri de salcet si catina. Flora este formata din specii de plante care s-au adaptat la conditiile climaterice de umiditate redusa: flora mediteraneana si balcanica - tufe de paducei, migdali pitici alaturi de garofite, clopotei etc.
Iarba de mare (Zostera marina) este o planta superioara (angiosperma) cu corpul complet submers. Are tulpina foliata si Frunze ingust liniare si rotunjite la varf, cu 3-9 nervuri longitudinale. Rizomul este tarator, gros, comprimat cu radacini adventive. Florile sunt dispuse in spic. Fructul este brazdat longitudinal. Este cunoscuta sub denumirea de iarba de mare. Atinge lungimea de 60-150 cm si latimea de 3-9 mm. Creste in apa marii si a lacurilor litorale, in sezonul cald, pe fund nisipos-malos, la adancimi mici in apropierea malului.
Asociatiile bentale se distribuie etajat incepand de la muchia falezelor, situate la 20-45m pana la muchia selfului situate, in conditiile Marii Negre, la adancimea de 150-180 m.
Etajul a fost definit ca sectorul domeniului bentic, in care conditiile ecologice se caracterizeaza prin anumite valori constant sau afectate de varoatii regulate. Sunt acceptate, in prezent, 6 etaje: supralitoral, mediolitoral, infralitoral, circalitoral si periazoic si azoic.
Etajul supralitoral este format din zonele de tarm acoperite ori stropite de valuri in mod ocazional. Zona prezinta o umiditate accentuata, inundabilitate, o cantitate in general mare ori macar semnificativa de materii organice aduse de valuri sau de origine locala. De obicei materiile organice se afla in descompunere, formand depozite cu mirosde metan si sulfura de hidrogen. Flora falezelor este saraca din cauza conditiilor vitrege. Flora este formata mai ales din anumite forme de alge - rar licheni - ca matasea broastei si altele similare, cu rezistenta la variatii de mediu si hidrofile. Cu o frecventa mai redusa se intalnesc si angiosperme, mai ales in partea dinspre uscat a etajului supralitoral. Fauna falezelor este formata din 32 de specii de pasari, 6 specii de reptile si 3 specii de mamifere. Fauna include numeroase crustacee, insecte si viermi, bacterii aerobe si - mai putin - anaerobe. Mare parte din aceste vietati se hranesc din depozitele de materie organica. O parte mai mica este formata din mici pradatori. La acestea trebuie adaugate vietatile pasagere, in special pasarile de mare. Supralitoralul pietros este reprezentat prin aflorimentele calcaroase de la baza falezelor dintre Vama Veche si Capul Midia. Blocurile de piatra si stabilopozii amenajarilor portuare si a celor din statiunile turistice se incadreaza in acelasi biotope.
Supralitoralul pietros este un mediu de viata caracterizat prin stropirea cvasipermanenta de catre valuri. In aceste conditii se formeaza o bioderma etajata astfel:
* la partea superioasa, mai rar umectata, predomina cianoficeele
* partea mijlocie, umectata foarte frecvent de valuri, este dominate de colonii de diatomee
* partea inferioara, permanent submerse, prezinta o biocenoza bogata si variata, cu colonii de Balanus, cirripede, crustacei, miside, isopode
In ansamblu, supralitoralul se prezinta ca o formatiune biotica complexa, puternic influentata de mare. Vanturile si valurile sunt factorii reglatori, la o furtuna puternica putand a fi spalate majoritatea biocenozelor, ceea ce confera o dinamica pronuntata a acestora.
Etajul mediolitoral cuprinde zona de spargere a valurilor (intre cca. 0 si -0,5 m altitudine). In linii mari, etajul pseudolitoral corespunde cu etajul mediolitoral al lui Bacescu (1971), cu etajul mezolitoral al lui Peres si Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). In functie de natura substratului se diferentiaza doua tipuri: mediolitoralul nisipos si mediolitoralul pietros. In cadrul mediolitoralului nisipos sunt doua biocenoze: biocenoza nisipurilor cu granulozitate medie si a celor cu granulozitate fina. In prima domina speciile microbentale, alaturi de care apare scoica Donacilla cornea. Cea de a doua biocenoza este dominant de amfipode, mai ales Pontogammarus maeticus, care poate ajunge la densitati de 50.000-60.000 exemplare/m2.
Pseudolitoralul ocupa in cadrul zonelor cu substrat dur o fasie lata de 2-10 m in functie de inclinatia platformei stancoase. Zonele pseudolitorale pietroase (stancoase) adapostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare si care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixeaza prin firele cu bissus). Aici intra unele specii de alge si scoici. Li se adauga vietuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. In anumite conditii si in acest mediu apar depozite de materie organica, facand legatura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute vietuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii si stridii. Etajul pseudolitoral nisipos cuprinde in special animale capabile de ingropare rapida in substrat. Biocenoza caracteristica zonei de spargere a valurilor pentru pseudolitoralul nisipos de granulatie medie si grosiera este cea a bivalve Donacilla cornea si polichetului Ophelia bicornis, carora li se mai asociaza izopodul Eurydice dollfusi si polichetele Nerine cirratulus, Pisione remota si Saccocirrus papillocercus (Mokievski 1949, Bacescu. et al 1967).
Fauna mediolitoralului pietros este foarte asemanatoare cu cea din etajul supralitoralul pietros. Aici formeaza colonii bine dezvoltate de Mytilaster lineatus, mai rar Mytillus galloprovincialis si Balaus improvisus
Etajul sublitoral (infralitoral) este aflat la adancimi de 0,5 pana la 12 (maximum 17,7) metri. Este zona cea mai favorabila vietii, in care se afla majoritatea speciilor de plante si cea mai mare parte a biomasei organismelor multicelulare. Etajul sublitoral cuprinde portiunea de fund marin permanent imersata, situata intre limita inundarii permanente si adancimea care permite existenta organismelor fotosintetizante.
Etajul circalitoral se intinde de la -12 (-18) metri pana la adancimi de 100 (rar 150, uneori insa chiar 50) metri. Din punct de vedere geomorfologic, acest etaj se dezvolta pe versantul litoral, glacisul litoral si partea cea mai neteda a selfului continental. In general solul este malos ori (mai putin) nisipos. Principalul biotop in acest etaj este format din asociatii de scoici si viermi ce constituie hrana preferata a numeroase specii de pesti (care vin aici din zona infralitorala pentru a se hrani). Etajul este mai sarac din punct de vedere faunistic, aici predominand biocenozele cu Mytilus galloprovincialis, intre 20 si 50 m adancime, si cele cu Modiolus phaseolinus, intre -50 si -100 m.
Etajul perizoic se afla intre 100 (uneori chiar 50) si 150 (rar 200) metri adancime. Acesta face trecerea intre zona cu apa de mare oxigenata si zona specifica Marii Negre, a sulfobacteriilor. Aici sunt prezente doua biocenoze, prima cu Modiolus phaseolinus, cea de a doua, la adancimi mai mari, cu Bugainvillia, ambele sarace in specii. In etajul perizoic se intalnesc asociatii de tanatocenoze (animale moarte recent) sau subfosile, pe care traieste un restrans numar de vietati. Microbiologic zona prezinta un amestec intre bacteriile aerobe si respectiv anaerobe.
Etajul azoic se gaseste de la 150 (rar 200) metri pana la 2466 metri adancime. El cuprinde biotopul unic format de sulfobacterii si prezentat mai sus.
* Planctonul este reprezentat pana la adancimea 175 m. Planctonul este alcatuit din totalitatea organismelor care traiesc plutind pasiv in masa apei, grupate in doua categorii: fitoplanctonul si zooplanctonul.
* Fitoplanctonul cel mai bogat se afla intre 0-50 m adancime. Dominante sunt algele silicioase. Algele verzi (cloroficeele ) si algele albastre-verzui (cianoficeele ) sunt slab reprezentate. Fitoplanctonul este bine dezvoltat in zona litorala si mai slab dezvoltat in larg. In mare, in locurile unde se varsa apele curgatoare exista un amestec de alge dulcicole si marine. Se constata in fitoplancton o pronuntata variatie sezoniera. Fitoplanctonul este format in cea mai mare parte din diatomee (136 de specii, ceea ce reprezinta cca 80% din component fitoplanctonului), dupa care urmeaza dinoflagelatele (cca 17%), cyanophiceele, chlorophiceele, silicoflagelatele, in total 269 de specii de alge. Dinoflagelatele au o dezvoltare maxima in sezonul cald ( iunie-august ), iar diatomeele in sezonul rece ( decembrie-februarie ). Biomasa maxima a fost pusa in evidenta in luna iunie si in luna noiembrie. Ea constituie un pretios material nutritiv pentru zooplancteri, dar si pentru pestii planctonofagi ( hamsie, sport ).
* Zooplanctonul, mai sarac in specii decat fitoplanctonul, se compune din protozoare, celenterate, viermi etc. Zooplanctonul este format din 70 de specii, majoritatea tintinide, rotifer si copepode, care presomina, precum si din cladoceri, meduze si chetognathe. Numarul de specii care formeaza zooplanctonul este suprinzator de mic in comparative cu cel din Marea Mediterana.Pe anotimpuri, zooplanctonul cel mai bogat este intalnit iarna, iar cel mai sarac, vara. Mai ales, in partea a doua a toamnei zooplanctonul are o crestere continua vertiginoasa. Pe timp de primavara si vara zooplanctonul se diminueaza cantitativ din cauza consumarii lui de catre puietii de peste si pestii planctonofagi. Zooplanctonul scade cantitativ pe vertical.
* Nectonul este format mai ales din pesti si din mamifere. Din cele 150 de specii identificate in Marea Neagra, pentru sectorul romanesc mai importante economic sunt scrumbia albastra (Scomber scombrus), palamida (Sarda sarda), hamsia (Engroulis encrassichalus ponticus), stavridul, morunul etc. Dintre mamifere in Marea Neagra traiesc delfinii si foca.
* Bentosul este diversificat ca structura. Bentosul este format din 1790 de specii, majoritatea dintre polichete, nematode, moluste, crustacei, briozoare, echinoderme, tunicate, care formeaza biocenoze variate pana la adancimea de aproape 200 m.
* Microfitobentosul este prezent in zona unde lumina ajunge la fundul apei. Este format din diferite specii de diatomee.
* Zoobentosul este format din populatii de animale ce traiesc pana la adancimea de 180-200 m. In functie de adancime se intalnesc anumite polichete, amfipode, moluste, crabi, pesti. Dupa tipul de substrat se creeaza o varietate a biocenozelor bentale. Unele specii de plante si animale traiesc pe stanci (biocenoze litofile), altele pe nisip ( biocenoze psamofile), pe mal( biocenoze pelafile). Sub adancimea de 200 de m nu traiesc decat bacteriile sulfuroase anoerobe.
Sub 180 - 200m, Marea Neagra este un mediu aproape complet lipsit de viata, fara oxigen. Ca urmare, fauna pelagica e incomparabil mai dezvoltata decat cea bentala, iar in adanc exista mari rezerve de substante hranitoare ce nu pot fi folosite, datorita lipsei curentilor verticali de mare amploare In unele zone adanci de pe fundul Marii Negre din zona cu hidrogen sulfurat in ultima perioada oamenii de stiinta au descoperit o serie de organisme vii din seria crustaceelor si din alte serii a caror prezenta in aceste conditii la prima vedere pare un paradox. Printre altele, acest fapt necesita cercetarile specialistilor in continuare. Nu este exclus ca adancurile cu hidrogen sulfurat ale Marii Negre sa ascunda inca o alta caracteristica specifica acestui bazin de apa original.
In legatura cu salinitatea scazuta a apei, cu temperatura joasa a apei in vreme de iarna, cu contaminarea straturilor din adancime cu hidrogen sulfurat, conditiile de viata din Marea Neagra au fost nepotrivite pentru multi locuitori in masa, din marea invecinata, Mediterana. Astfel, in Marea Neagra nu s-au acomodat radiolari, molustele pteropode si cefalopode, hiparidele, aricii de mare si multi altii. Din 120 de specii de adancime cunoscute in Marea Mediterana, in Marea Neagra s-au adaptat numai 26 de specii, din 90 de specii echinoderme, respectiv 14 specii, din mai mult de 700 de specii de pesti - doar 168 de specii.
In partea centrala a platformei continentale principale din nord-vestul Marii Negre, in adancimile cuprinse intre 25 si 55 m se afla o acumulare puternica de alge rosii de genul Phyllophorei. Dupa denumirea descoperitorului ei aceasta a primit denumirea Campul de Phillophora a lui Zernov (CFZ). Suprafata acestui camp este de aproape 11mil. km2 iar intreaga biomasa de plante acvatice a atins 10 milioane de tone. In oceanul mondial nu exista o astfel de acumulare de Phillophora. Aceste plante acvatice s-au folosit pentru obtinerea industriala a agaroidului - o pretioasa substanta gelificatoare.
Sursa: Wikipedia, the free encyclopedia.,
Enciclopedia Romaniei, Emil Vespremeanu - Geografia Marii Negre, Mohan, Gheorghel, si colaboratorii - Rezervatii si monumente ale naturii din Romania
FLORA SI FAUNA MARII NEGRE - ACE DE MARE
Acul de mare (Syngnathus acus) este un peste marin din familia Singnatidelor.
Are corpul foarte alungit, de pana la 35 cm si subtire, in forma de andrea acoperit cu placi osoase. Trunchiul in forma transversala are forma unui patrulater. Capul este ingust si mic, cu botul ascutit si relativ scurt, turtit putin la varf. Regiunea caudala este lunga si se termina cu o inotatoare mica, in forma de matura si nu este diferentiata in lobi. Masculii au pe partea ventrala a regiunii caudale doua pliuri laterale, ce formeaza o camera incubatoare speciala. Pe spate este prezenta o singura inotatoare dorsala relativ lunga iar inotatoarele pectorale sunt scurte. Coloritul general este cenusiu-verzui.
Reproducerea este tarzie, femela depune circa 40-60 de icre, in punga incubatoare a masculului, unde are loc clocirea. Perioada de incubatie este de pana la 15 zile. Alevinii la momentul eclozarii au o lungime de 18-21 mm.
Acul de mare se intalneste in Marea Neagra, Marea Caspica, Marea Mediterana si in Oceanul Atlantic. Traieste in regiunile litorale, printre alge, tinandu-se in pozitie verticala, fapt care il face sa ramana neobservat de catre rapitori. Nu are importanta economica.
Este o specie cu plasticitate ecologica vasta, populand atat apele sarate, cat si cele dulci. Evita apele dulci curgatoare, deoarece nu poate inota impotriva curentului. In cursul zilei sta ascuns in vegetatia acvatica. Se hraneste cu crustacee inferioare, rotifere, larve de insecte.
Sursa: Wikipedia, the free encyclopedia.
FLORA SI FAUNA MARII NEGRE - CALUTII DE MARE - SEAHORSES
Calutul de mare (Hippocampus guttulatus) este un peste marin de 8-18 cm din familia Syngnathidae.
Este raspandit in lungul coastelor europene ale Oceanului Atlantic de la Insulele Britanice si tarile de Jos pana in Maroc, Insulele Canare, Madeira si Azore, si in apropierea coastelor din Marea Mediterana si Marea Neagra, inclusiv pe litoralul romanesc.
Coloritul corpului este cafeniu-roscat sau brun-negricios, abdomenul cenusiu sau albicios.
Corpul este rasucit in regiunea dinainte a capului si in regiunea cozii si comprimat lateral, cu coada ingusta si prehensila, cu care se prinde de plantelor acvatice. intreg corpul este acoperit cu placi osoase. inotatoarea codala lipseste. inotatoarea dorsala are marginea rotunjita. Capul prevazut cu tubercule este fixat pe trunchi in unghi drept, avand o creasta la ceafa si un bot tubular. Capul si botul tubular seamana cu capul unui cal, fenomen unic in clasa pestilor.
Traieste in apropierea coastelor, la adancimi mici, printre tufele de alge sau de iarba de mare (Zostera, Posidonia), tinandu-se incarligat cu coada de acestea si cu restul corpului drept, vertical. inoata in pozitie verticala.
Se hraneste cu alge si mici crustacei.
Femela depune in mai-iulie pana la 400-500 icre, de forma unor pere, in punga incubatoare de pe partea ventrala a masculului, unde stau 4 saptamani. Dupa trecerea acestui termen, masculul deschide punga si da libertate puilor, fara a se mai ingriji de ei.
Nu are importanta economica dar in unele tari se usuca si se comercializeaza ca "ornament" sau "amintire" curioasa. Se poate adapta ca peste de acvariu, cu apa marina.
Sursa: Wikipedia, the free encyclopedia.
FLORA SI FAUNA MARII NEGRE - RAPANA
Rapana (Rapana thomasiana, Rapana pontica, Rapana bezoar, Rapana Venosa), este un melc marin apartinand familiei Muricidae, clasa Gastropoda, increngatura Mollusca. Traieste pe substraturile nisipoase si stancoase de la linia tarmului pana la 30 metri adancime.
Semnalat pentru prima data in Marea Neagra in anul 1948 in zona portului Novorossiisk, Rusia, in 1963 incepe sa apara si in dreptul litoralului romanesc. Rapana isi are originea in Marea Japoniei, Marea Chinei si Marea Galbena de unde a fost adus accidental pe carena navelor.
Rapana este un gastropod de talie mare, cu cochilia globuloasa si groasa, spiralata, compusa din 7-8 spire separate de suturi adanci. Marginea de sus a fiecarei spire este acoperita cu tuberculi cornosi. Atinge grosimea de 19/16cm. Canalul sifonal este relativ scurt si larg, cu o crestatura adanca. Suprafata este diferit ornamentata si prezinta un sir de mameloane dispuse in spirala. De asemenea pe suprafata cochiliei se observa si usoare coaste longitudinale. Apertura este foarte larga, de forma ovala, stralucitoare in interior, de culoare portocalie-roscata. Culoarea cochiliei este de la galben pal la rosiatic-maroniu adesea cu benzi brune sau striuri colorate mai intens. Interiorul aperturii este portocaliu aprins, galben sau brun.
Rapana se inmulteste prin oua. Durata incubarii este de aproximativ 17 zile, in conditiile unei temperaturi a mediului de 18-20 de grade Celsius. Durata de viata a speciei este de peste 10 ani, iar in doi ani un exemplar tanar ajunge la dimensiunile unui adult.
Impactul ecologic al acestui gastropod in Marea Neagra este unul negativ fiind considerat un pradator, datorita inmultirii rapide si a regimului alimentar compus din midii si stridii, ambele specii de moluste fiind extrem de importante in filtrarea apei marii dar si cu valoare economica.
In ultimul timp reducerea numarului de Rapana s-a accentuat in tarile riverane Marii Negre, deoarece s-a inceput exploatarea speciei in scopuri comerciale-culinare si se exporta cantitati insemnate.
In prezent si Romania exploateaza aceasta resursa biologica, din care o anumita cantitate este destinata pietei interne.
Sursa: Wikipedia, the free encyclopedia.
FLORA SI FAUNA MARII NEGRE - DELFINII
Mamiferele sunt reprezentate in Marea Neagra prin trei specii de delfini: delfinul comun, afalinul si marsuinul.
Delfinul comun (Delphinus delphis ponticus) populeaza mai ales apele selfurilor continentale. Frecventa maxima se inregistreaza in apele Crimeei, Bulgariei si Turciei. Apare sporadic pe alte litoraluri. Efectivul din apele romanesti a fost evaluat la 600-800 indivizi. Are o lungime cuprinsa intre 1,5-1,8 m si o greutate de pana la 55 kg, in cazuri exceptionale, ajungand la 100 kg. Durata de viata a speciei este de 22 de ani (masculi) si 20 de ani (femele). Traieste de-a lungul coastei, la adancime mica.
Afalinul, delfinul cu bot gross sau delfinul cu bot de sticla (Tursiops truncates ponticus) populeaza cea mai mare parte a apelor Marii Negre, dar in special largul coastelor Crimeei, Caucazului si Anatoliei. Este cea mai cunoscuta specie, avand o lungime cuprinsa intre 1,9 m si 2,5 m. Greutatea exemplarelor mature nu depaseste 150-200 kg , dar in cazuri exceptionale, cantareste 400 kg. Are o viteza de deplasare de 28-33 km/ora si poate cobori la adancimi de pana la 100 m.
Marsuinul - Focena sau porcul de mare (Phocoena phocoena relicta) populeaza apele litorale, patrunzand in Marea Azov, in marile lagune si chiar pe gurile fluviilor. Este cel mai mic delfin din Marea Neagra (1,3-1,5 m), avand aproape 30 kg. Durata de viata a speciei, in mediul sau natural, este de 7-8 ani cel mult 13-15 ani. Grupuri razlete de Phocoena pot fi observate la sud de Constanta si pana la Costinesti, la adancimi reduse, in apropierea litoralului. In lunile noiembrie si decembrie, acesti delfini ajung pana la gurile Deltei Dunarii.
Delfinii din Marea Neagra sunt protejati, pescuitul acestora fiind interzis.
Sursa: Wikipedia, the free encyclopedia.
